Mai puternici decât orice criză

Nesiguranță politică, colapsul economiei globale și penuria din timpul războiului: în istoria sa de peste 200 de ani, GF a trecut deja prin câteva crize, pe care le-a depășit cu bine, dând dovadă de curaj, solidaritate și determinare.

Crearea de noi perspective în vreme de criză, coeziunea și învățarea pentru viitor: aceasta este atitudinea pe care GF a internalizat-o în decursul celor peste 200 de ani de existență. Imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, Ernst Müller, directorul de atunci al companiei GF, a instruit angajații să adune într-o arhivă documente cu privire la modul în care compania a depășit anii de criză – pentru a consemna astfel învățăminte importante pentru viitor.

O acțiune întreprinsă în pandemia actuală arată faptul că GF a învățat din celelalte crize. Atunci când coronavirusul a început să se răspândească în China și articolele de protecție s-au epuizat repede, GF a livrat la începutul lunii februarie colegelor și colegilor din China 40.000 de măști de protecție din depozitul său din Schaffhausen (Elveția). Depozitul există deja din anul 2006, când lumea s-a confruntat cu virusul H5N1, cunoscut sub numele de „gripă aviară”. GF a creat o comisie de pandemie la nivelul grupului, care a dispus, printre altele, construirea unui depozit cu articole de protecție, pentru a fi astfel echipați pentru eventuale viitoare crize. Această măsură de protecție a ajutat acum angajații chinezi să depășească deficitul de echipamente de protecție. Două luni mai târziu, când pandemia se răspândise deja pe întregul glob, ei si-au dovedit la rândul lor solidaritatea și au aprovizionat companiile GF din Europa, America de Nord și America de Sud, precum și din restul Asiei cu un total de 120.000 de măști de protecție.

Prin solidaritate și coeziune, GF a depășit cu succes multe perioade de criză în lunga sa existență. Globe prezintă în continuare patru dintre aceste perioade: înființarea într-o perioadă de incertitudine politică la începutul secolului XIX, situația precară de după Primul Război Mondial, criza economică mondială de la începutul anilor 1930, precum și perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Fondarea companiei

Primul război mondial

Criza economică mondială

Al doilea război mondial

Înființarea companiei pe timp de criză

Perioada din jurul anului 1800 a fost marcată în Europa de revoluții, de războaie și de politica franceză de expansiune sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. Niciuna dintre acestea nu reprezentau condiții propice pentru înființarea unei companii noi. Dar Johann Conrad Fischer, un arămar în vârstă de 29 de ani din Schaffhausen, vedea lucrurile în mod diferit. În 1802, el a renunțat la protecția și siguranța date de apartenența la o breaslă și, cu mult curaj și spirit de pionierat, a construit o topitorie de oțel turnat, la marginea orașului elvețian Schaffhausen. Acolo, departe de normele breslelor meșteșugărești, el putea experimenta cu tehnologia turnării oțelului.

Pentru dezvoltarea companiei, erau esențiale crearea unei rețele internaționale și schimbul de informații cu alți cercetători și oameni de știință. După ridicarea blocadei continentale – o blocadă economică impusă de Napoleon în 1806 împotriva Marii Britanii și a coloniilor acesteia –, Johann Conrad Fischer a profitat de ocazie și a călătorit, printre altele, în Anglia, pentru a crea acolo o rețea de afaceri și a găsi noi clienți pentru produsele și tehnologiile sale. Spiritul său antreprenorial și plăcerea de a călători și-au arătat roadele.

Johann Conrad Fischer s-a născut în anul 1773. După anii de școală, și-a început ucenicia pe lângă tatăl său, care era arămar. La terminarea uceniciei (în imagine, o copie după un certificat de calificare profesională din acele vremuri), a pornit în călătorii care l-au purtat prin regatele și principatele germane, Scandinavia și Anglia. În 1794 s-a întors la Schaffhausen (Elveția) și a preluat afacerea tatălui său.

În anul 1802, Johann Conrad Fischer a cumpărat la Mühlental, la aproximativ 1,5 kilometri de orașul Schaffhausen, o fostă moară pentru plante aromatice și a amenajat aici o topitorie de oțel turnat, care e devenit baza actualei companii GF. Locația a fost aleasă în mod intenționat: în afara breslelor meșteșugărești, putea experimenta acolo cu tehnologia turnării oțelului.

Rețelele din secolul XIX: țarul rus Alexandru I a vizitat turnătoria din Mühlental în ianuarie 1814, împreună cu sora sa, Marea Ducesă Alexandra Pavlovna, după cum arată un desen din acea vreme. Johann Conrad Fischer a respins oferta țarului de a se stabili în Rusia.

În ciuda condițiilor grele, Johann Conrad Fischer a călătorit în același an în Anglia, trecând prin Paris. Și-a asumat cu plăcere călătoria cu trăsura și vaporul, care a durat aproximativ două săptămâni. Pe de o parte în scop de studiu, deoarece revoluția industrială dezvoltase deja puternic viața economică din Anglia. Pe de altă parte, pentru a câștiga noi clienți imediat după redeschiderea pieței engleze, după ridicarea blocadei continentale. Johann Conrad Fischer și-a consemnat impresiile și experiențele într-un jurnal (în imagine, o ediție tipărită din 1816).

Alte călătorii l-au purtat pe Johann Conrad Fischer în Franța, Germania și Austria, unde a deschis în anii următori și fabrici proprii, împreună cu fii săi (în imagine, o relatare originală olografă a unei vizite la Arhiducele Ioan de Austria din anul 1826).

Munca în turnătoria de oțel din Mühlental era dură și solicitantă din punct de vedere fizic. Lucrătorii se protejau de căldură și vapori cu măști și mănuși, după cum se vede într-o schiță din anii 1840.

Johann Conrad Fischer a murit în anul 1854, la vârsta de 81 de ani. Conform relatărilor, el și-a pus vârsta înaintată pe seama faptului că organismul său a fost expus o viață întreagă la vapori metalici.

Primul Război Mondial: economie de război și criza aprovizionării

Primul Război Mondial a zguduit Europa din 1914 și până în 1918. Mai ales în timpul ultimilor ani de război, populația a suferit din cauza unei crize de alimente și de aprovizionare. Preturile pentru alimentele de bază, precum laptele și pâinea, au crescut enorm. Lucrătorii de la GF trăiau și ei în condiții precare. Conducerea companiei era de atunci conștientă de faptul că o criză poate fi depășită doar împreună. Din acest motiv, compania a cumpărat exploatații agricole – printre acestea și Klostergut Paradies, o mănăstire situată în localitatea Schlatt, în apropiere de Schaffhausen, pentru a asigura aprovizionarea angajaților săi și a familiilor acestora. Căminele proprii situate în apropierea fabricilor din Germania și din Elveția ofereau personalului un acoperiș deasupra capului la prețuri rezonabile. În afară de acestea, GF a achiziționat în 1918 casa de vacanță „Wissifluh” situată pe malul lacului celor Patru Cantoane din centrul Elveției, pentru a le oferi angajaților concedii accesibile.

O pandemie virală care a făcut ravagii în anul 1918 în multe țări ale lumii, așa-numita „gripă spaniolă”, a făcut victime și în rândul personalului GF. Aproape 900 de angajați au lipsit zilnic de la muncă în fabricile GF din Elveția, numărul angajaților ridicându-se atunci la un total de 3.500. Cheltuielile cu medicii și tratamentele au fost suportate de „Asociația de sprijin a bolnavilor”, un fel de fond de asigurări de sănătate al companiei. Acesta fusese introdus de GF deja din anii 1860, cu mult înainte ca vreo asigurare de sănătate să fie obligatorie în Elveția.

În timpul crizei de locuințe din Primul Război Mondial, GF a cumpărat în 1916 așa-numita „casă de oaspeți” din Schaffhausen, care servea drept locuință pentru angajații necăsătoriți.

Alimentele erau greu de găsit în timpul Primului Război Mondial. În marea bucătărie a „casei de oaspeți” se pregăteau zilnic supe calde sau mâncăruri sățioase cu carne – pentru un număr de până la 260 de angajați flămânzi.

În 1918, GF a achiziționat Klostergut Paradies în apropiere de Schaffhausen, pentru a asigura aprovizionarea angajaților cu produse agricole.

„Wissifluh”, casa de vacanță proprie din munții elvețieni le oferea angajaților destindere. Denumirea sa provine de la muntele din cantonul Lucerna pe care se afla.

Concediul, care pentru mulți era un adevărat lux la începutul secolului XX, a fost făcut posibil angajaților GF în casa de vacanță de pe malul lacului celor Patru Cantoane.

Datorită GF, aceștia își putea petrece concediul împreună cu familiile lor în mulții Elveției.

Resursele erau limitate în perioada Primului Război Mondial. Pentru a folosi cât mai mult posibil îmbrăcămintea existentă și pentru a o putea modifica la nevoie, GF a oferit cursuri de cusut pentru soțiile lucrătorilor – asigurând în tot acest timp și supravegherea copiilor.

Pe măsură ce tot mai mulți bărbați erau chemați la război, femeile au preluat mare parte din muncă în fabrica GF din locația Singen (Germania), din apropiere de granița cu Elveția.

GF avea o casă de oaspeți pentru lucrătorii săi și la Singen. În timpul anilor de război, acolo au fost îngrijiți soldați răniți, de diferite naționalități.

Criza economică mondială din anii 1930: inovare de produse și expansiune

După sfârșitul Primului Război Mondial, multe țări au profitat încă de la începutul anilor 1920 de creșterea economică. GF s-a extins, achiziționând companii în Germania și Elveția, printre altele în domeniul construcțiilor de mașini. Astfel, GF avea în total șapte locații în Elveția, în Germania și în Franța.

Însă creșterea economică s-a sfârșit brusc în anul 1929. În SUA, redresarea economică a condus la suprasubscrierea de acțiuni, iar această bulă speculativă s-a spart la 24 octombrie 1929. Bursa de la New York a căzut. Pentru GF, care era o companie orientată pe exporturi, efectele crizei economice de la începutul anilor 1930 au fost un dezastru economic. Comenzile au dispărut. Ca reacție imediată, GF a intensificat contactul cu clienții și a angajat comis-voiajori, pentru a afla direct de la clienți care sunt necesitățile lor și pentru a reorienta producția în funcție de acestea. În 1933, la inițiativa unui comis-voiajor, GF a pus pe piață oale din fontă emailată, care au ajuns să fie foarte bine vândute. GF a produs oalele rezistente din fontă în Elveția, între anii 1933 și 1968.

În timpul crizei, multe țări au luat măsuri protecționiste pentru a-și proteja și întări economia internă. Acest lucru a afectat locațiile de producție GF din Elveția și din Germania: exporturile în Anglia, care, împreună cu coloniile sale, constituia pe atunci cea mai mare piață de export a GF, erau aproape imposibile. Pentru a nu pierde această valoroasă piață de desfacere, GF a luat o decizie, considerată chiar și de conducerea de atunci ca fiind „îndrăzneață”: în anul 1933, cea mai grea perioadă a crizei economice, GF a investit masiv bani și a deschis la Bedford o fabrică proprie de fontă maleabilă, numită „Britannia Iron and Steel Works Limited”.

Mai multe informații

Din 1933 și până în 1968, GF a produs oale din fontă emailată. Franziska Eggimann, șefa bibliotecii Eisenbibliothek și arhivara grupului GF, povestește cum s-a ajuns la producția de oale. Faceți clic aici pentru a vedea înregistrarea video.

Reevaluare în timpul crizei economice: GF a început în 1933 producția de vase de gătit pentru piața internă din Elveția. Oalele și tigăile din fontă emailată erau promovate cu slogane precum: Cine cumpără produse GF, asigură locuri de muncă în Elveția.

GF a elaborat modele proprii pentru producția de vase de gătit, pe care le-a brevetat. În imagine, angajații din fabrica din Schaffhausen umpleau formele de turnare cu fontă lichidă.

Oalele erau netezite cu cilindrul de șlefuit și apoi erau pregătite pentru pașii următori.

Ulterior, angajații emailau manual vasele de gătit.

Lustruirea fină după uscare se efectua tot manual.

Înainte ca vasele de gătit să fie vândute, angajații mai verificau densitatea și greutatea.

Capacul din fontă al unei oale produse de GF era la fel de greu precum zece capace de oale obișnuite din metal ușor, din acea vreme.

Calitatea ridicată avea prețul ei: oalele produse de GF costau, în funcție de dimensiune și model, de la 9 până la 26 de franci, un preț foarte mare pentru condițiile de atunci.

Expansiune în ciuda crizei: GF a deschis în 1933, în localitatea engleză Bedford, o fabrică proprie de fontă maleabilă, Britannia Iron and Steel Works Limited. Un risc care a meritat.

Datorită producției locale din Bedford, GF a putut deservi în continuare Anglia și coloniile aparținătoare, ca piață de desfacere importantă. În imagine, personal companiei, în anul 1940.

Al Doilea Război Mondial: solidaritate din Elveția

Locațiile din Germania și Anglia ale GF au fost puternic marcate de cel de-al Doilea Război Mondial. În anii de după 1945, personalul GF a dat dovadă de solidaritate și coeziune: mulți angajați elvețieni au donat pentru colegele și colegii lor din Germania și Anglia îmbrăcăminte, încălțăminte, alimente și jucării pentru copii. În colaborare cu Comitetul Internațional al Crucii Roșii au fost transportate peste granițe așa-numitele „daruri caritabile”. GF a organizat tabere de vacanță în munții elvețieni pentru recreerea copiilor angajaților din țară și din străinătate. Costurile pentru șederile de mai multe luni ale câtorva sute de copii din locațiile GF europene, care se ridicau anual la aproximativ 100.000 de franci, erau suportate de către companie.

În timpul războiului și după război au fost raționalizate la nivel internațional nu doar alimentele. Aprovizionarea cu materii prime, de care GF avea neapărată nevoie pentru producție, era și ea problematică. GF a fost lider în acțiunile de colectare de deșeuri metalice în Elveția, pentru a putea reintroduce fierul vechi în circuitul de producție. Fierul vechi era însă de folos nu doar fabricilor GF, ci mai ales turnătoriilor mai mici, care resimțeau și mai acut deficitul de aprovizionare. Deoarece sursele de energie erau și ele deficitare în perioada postbelică, GF a achiziționat câmpuri de turbă, care furnizau combustibilul pentru furnale.

Deja din timpul celui de Al Doilea Război Mondial, GF s-a pregătit pentru perioada postbelică. Astfel, în anii de război, turnătoria de oțel din Schaffhausen (Elveția), care era prea puțin folosită, a fost puternic extinsă și modernizată, pentru a putea produce din nou cât mai repede după sfârșitul războiului. Investițiile în timp de război au necesitat curaj și încredere, dar au meritat din plin.

Coeziune internă: angajații fabricii GF din Schaffhausen au donat alimente, îmbrăcăminte și jucării pentru colegele și colegii lor din Germania. Livrările peste graniță trebuiau aprobate de autoritățile elvețiene și organizate de Comitetul Internațional al Crucii Roșii. În imagine, o astfel de aprobare trimisă ca scrisoare expres și datând din anul 1946.

În cadrul taberelor de vacanță organizate de GF în vara anului 1949, 160 de copii din Elveția și din străinătate au petrecut mai multe săptămâni în Appenzell, în munții Alpi din cantonul Grisunilor și în Centrul Elveției. În scrisori și poezii, copiii au relatat despre cât de bine s-au simțit. Micuța Margrit, de exemplu, povestește cu entuziasm despre cacao, unt și gem, bunătățile savurate la micul dejun.

În această scrisoare, un grup de turiști mulțumește GF pentru minunata perioadă de odihnă.

Fiicele angajaților GF din Germania se bucură de vacanța la munte din anul 1947.

După anii de război, în prim plan era joaca și distracția.

După război, materiile prime, precum cărbunele, erau la limită peste tot în Europa, deci și în Elveția. De aceea, pentru a-și asigura combustibilul pentru furnale, GF a cumpărat mai multe câmpuri de turbă. Obținerea turbei nu era însă un demers ușor: bucățile de turbă trebuiau mai întâi scoase din pământ cu lopata, lăsate la uscat și apoi aranjate în straturi de șase până la opt bucăți.

Locomotive robuste, care funcționau cu petrol brut, transportau stivele de turbă de pe câmp direct în fabrica GF din Schaffhausen – fiecare tren încărca aproximativ 3.200 de kilograme de turbă.

GF a fost lider în acțiunile de colectare de deșeuri metalice în Elveția, pentru a putea reintroduce fierul vechi în circuitul de producție.

Accent pe viitor: GF a folosit recesiunea din timpul războiului și a modernizat în 1942 turnătoria de oțel din Schaffhausen, pentru a fi pregătită pentru creșterea de după război.

**Păstrătoarea istoriei GF**: Franziska Eggimann se pricepe cel mai bine la istoria de peste 200 de ani a grupului GF. Informațiile referitoare la crize și la efectele acestora asupra companiei au fost selectate cu grijă de șefa bibliotecii Eisenbibliothek și arhivarea grupului GF. Absolventă a facultății de istorie, ea este din 2013 expertă în istoria companiei GF. În această calitate, Franziska Eggimann organizează și extinde stocul de colecții, face cercetări pe teme de istorie a tehnicii și oferă persoanelor interesate tururi ghidate prin arhivă și prin bibliotecă. În afară de acestea, ea organizează expoziții și evenimente despre istoria companiei și a tehnicii.

**Memoria GF**: Franziska Eggimann lucrează în „Paradis”. Mănăstirea Klostergut Paradies din apropiere de Schaffhausen (Elveția) a fost cumpărat de GF în anul 1918, iar din 1952, aici își are sediul fundația Eisenbibliothek, memoria GF. Aici se găsesc mai mult de 1.000 de metri liniari de documente, precum rapoarte anuale, manuscrise ale unor cuvântări și brevete, precum și aproximativ 130.000 poze și fotografii din istoria de mai bine de 200 de ani a companiei. În cele peste 45.000 de lucrări din bibliotecă, angajații, oamenii de știință externi și amatorii interesați pot cerceta amănunțit atât istoria GF cât și istoria tehnicii și a industriei.